Subiect: Tratament hernie

Hernia femurala

Ce este hernia femurala ?

Hernia femurala este hernia situata la radacina coapsei, in regiunea femurala, regiune aflata sub regiunea inghinala. Este mai frecventa la femei decat la barbati, si este intotdeauna o hernie dobandita in timpul vietii (originea congenitala ca in cazul herniei inghinale nefiind intalnita).Aparitia acestui tip de hernie poate fi precedata de obezitate, sarcini repetate, denutritie. Hernia femurala traverseaza partea interna a orificiului femural (orificiu ingust) iar sacul herniar (invelis peritoneal ce inveleste structura herniata) poate contine epiploon, grasime properitoneala sau ansa intestinala.Avand in vedere ca hernia traverseaza un orificiu ingust aceasta este mai predispusa la strangulare decat alte forme de hernie.

Hernia femurala

Hernia epigastrica (hernia liniei albe)

Ce este hernia epigastrica?

Este hernia situata pe linia mediana a abdomenului intre extremitatea inferioara a sternului si ombilic (buric).

Se mai numeste si hernie a liniei albe facandu-se referire la rafeul tendinos median ce se gaseste intre cei doi muschi drepti abdominali.Orificiul herniar corespunde unei dehiscente (departari) a aponevrozei (invelis fibros ce cuprinde muschii) dreptilor abdominali.Prin acest orificiu se exteriorizeaza cel mai frecvent grasime properitoneala sau epiploon (structura grasoasa ce acopera intestinele) ;cand orificiul este mai mare ca dimensiuni acesta poate fi traversat de anse intestinale.

Hernia ombilicala

 Ce este hernia ombilicala ?

Hernia ombilicala se prezinta sub forma unei boseluri,protuberante (umflaturi) la nivelul ombilicului(buricului), fiind consecutiva unui defect de inchidere la nivelul orificiului ombilical. Ea poate fi abia vizibila, sau vizibila evident cu ocazia unui efort abdominal. Sacul herniar ridica ombilicul care devine protuberant.Sub piele sacul e alcatuit din peritoneu(membrana ce inveleste cavitatea abdominala spre interior),si poate contine epiploon,anse intestinale subtiri ,colon.Aceste organe pot adera intre ele in interiorul sacului ,aderente care au ca si consecinta cresterea volumului herniei ombilicale care devine  ireductibila(nu mai intra inapoi in abdomen cand pacientul sta culcat ,sau incearca prin diverse manevre sa o reduca).

 Fig.1 –hernie ombilicala

Hernia inghinala

 

Ce este hernia?

Herniile reprezinta prin definitie iesirea unui organ din cavitatea in care se gaseste in mod normal (cavitate peritoneala), printr-un punct slab de la nivelul peretelui abdominal.

Hernii inghinale: cele mai frecvente, apar clinic sub forma unor proeminente (umflaturi) la nivelul regiunii inghinale sau scrotului, pacientul remarcand cresterea in volum a acestuia.Aceste proeminente apar datorita exteriorizarii  organelor abdominale (cel mai frecvent implicate fiind epiplonul, intestinul subtire, colon, vezica urinara) printr-un orificiu al peretelui abdominal cu rezistenta scazuta. Herniile pot fi congenitale (apar de la nastere) sau apar in timpul vietii (hernii castigate). Herniile inghinale sunt mai frecvente la barbati comparativ cu femeile si incidenta lor creste cu inaintarea in varsta.Initial hernia are  dimensiuni reduse, abia observabila, ulterior creste progresiv in dimensiuni (chiar pana la dimensiuni gigante). Ca si evolutie in timp, intr-o prima faza hernia este reductibila (continutul acesteia se reduce spontan in abdomen, sau prin manevre palpatorii efectuate de pacient sau medic), apoi devine ireductibila, incarcerata(nu mai ‘’intra’’ in abdomen in urma manevrelor descrise). In ultima etapa se stranguleaza (complicatie redutabila ce pune in pericol viata pacientului daca nu se intervine in timp util).

 

 

  Hernie inghinala cu herniere de intestin subtire

 

Cauzele aparitiei herniei inghinale:

-rezistenta scazuta a pertelui abdominal;

-presiunea crescuta in cavitatea peritoneala(la supraponderali, dupa eforturi intense si prelungite, ascita) ;

-tusitori cronici,purtatori de adenom de prostata, constipatii cronic ;

-bolile consumptive, neoplazii

 

Care sunt principalele simptome ale herniei inghinale?

Variaza de la o simpla jena  sau senzatie de greutate, tractiune, la dureri veritabile, vii, accentuate dupa efort sau ortostatism (stat in picioare prelungit).In cazurile complicate cu strangulare durerile sunt mult mai intense, cu alterarea starii generale, varsaturi si meteorism (balonare), lipsa tranzitului intestinal (ocluzie) – in acest caz trebuie intervenit rapid, riscul de compromitere a organului herniat fiind crescut.

Care sunt principalele investigatii ?

Diagnosticul de hernie se pune clinic. Pacientul este consultat de medicul specialist care remarca formatiunea din regiunea inghinala si ii apreciaza caracterele :dimensiuni, forma, consistenta, reductibilitate, durere.Analizele recomandate vor fi evident legate de particularitatea fiecarui caz, de la analize simple la probe ce vizeaza functia respiratorie, renala, hepatica, etc..cand exista afectiuni asociate..

Care este tratamentul herniei inghinale?

Tratamentul herniei este exclusiv chirurgical aceasta nevindecandu-se de ‘’la sine’’, ci din contra avand o crestere progresiva in timp cu aparitia de complicatii.

De ce sa ma operez de hernia inghinala si cand?

Binenteles, pentru a evita complicatiile care apar in lipsa tratamentului.Cel mai bine ar fi sa va decideti pentru o interventie cand hernia este de mici  dimensiuni, chiar fara simptomatologie, toate riscurile fiind mai scazute cand hernia este surprinsa precoce. Nu ar trebui sa ‘’asteptati’’ complicatiile si nici prezentarea la medic.

Ce tip de anestezie sa aleg ?

Interventia chirurgicala se poate realiza sub anestezie locala, rahidiana(veti fi amortit in jumatatea inferioara acorpului), sau anestezie generala (veti fi adormit complet).In general anestezia cea mai utilizata este cea rahidiana pentru aceasta patologie, dar puteti alege ce tip de anestezie doriti in urma discutiei cu un medic anestezist.

Ce posibilitati de tratament chirurgical exista ?

Tratamentul chirurgical al herniei inghinale poate fi clasic sau laparoscopic. Scopul tratamentului este pe langa rezolvarea ca atare a herniei si intarirea peretelui abdominal  in diverse modalitati pentru a preveni riscul de recidiva.

Pe cale deschisa

Clasica – incizia va fi in regiunea inghinala (de 5-6cm) iar operatiile ca atare practicate astazi sunt in numar de doua :

Tehnica Shouldice (practicata in Canada, Ontario) – dupa rezolvarea herniei  intarirea peretelui abdominal presupune sutura relizata la nivel muscular si aponevrotic in trei planuri. Aceasta interventie este indicata subiectilor foarte tineri  sau celor care nu doresc montarea unei plase.Durata operatiei circa 60-70 de minute.procentul de recidiva -1.5-2 % .

Tehnica Lichtenstein – un gold standard in procedeele clasice, deschise –presupune intarirea peretelui posterior al canalului inghinal cu plasa de polipropilena (tesatura sintetica, bine tolerata de organism care o incorporeaza si fibrozeaza intarind peretele intr-o maniera solida) ;plasa se fixeaza prin sutura la structurile fibroase adiacente ‘’tension free’’(fara tensiune),  sau se lipeste cu o substanta gelatinoasa pe baza de colagen Tissucol; este indicata in toate tipurile de hernie inghinala ;durata operatiei circa 50 -60 minute; procentul de recidiva sub 1 %;nu necesita de obicei drenaj.

             

Pe cale laparoscopica

Laparoscopia in hernia inghinala prezinta avantaje deosebite de la cele de ordin cosmetic, la cele legate de recuperarea postoperatorie (recuperare mult mai rapida comparativ cu procedeele clasice); presupune din start  anestezia generala, iar gesturile chirurgicale se realizeza sub supravegherea unei camere video (laparoscopul) introdusa in abdomen printr-o incizie la nivel ombilical, si cu ajutorul unor instrumente lungi introduse de asemenea prin alte doua incizii. Plasa se va monta dupa incizia si decolarea peritoneului in zona interesata, va acoperi orificiile slabe peretelui abdominal si va fi fixata cu ajutorul unor agrafe metalice (TAPP-transabdomino properitoneal), agrafe resorbabile, sau lipici biologic. Actualmente  exista plase pentru chirurgia laparoscopica, care se muleaza perfect pe zonele de risc herniar, excelent tolerate de catre bolnavi si care ajuta la refacerea rapida a soliditatii peretelui abdominal, in conditiile unei dureri postoperatorii mult diminuata datorita procedurii laparoscopice in sine. Aceasta interventie se poate realiza de asemenea totalmente extra peritoneal (TEP). Riscul de recidiva circa 1-2%.

Detalii ale procedeului laparoscopic pentru hernia inghinala regasiti in imaginile de mai jos:

   Plasa pentru hernie laparoscopicaAplicarea plasei in zona herniaraInchiderea peritoneului cu agarafe resorbabileAspect final intraabdominal dupa operatia laparoscopica

Ce se intampla practic  inainte si dupa operatie ?

In primul rand este necesar un consult care va stabili diagnosticul si conduita ulterioara. Pentru internare veti avea nevoie de trimitere de la medicul dvs. de familie si adeverinta de salariat care sa ateste calitatea dvs de asigurat. Cel mai probabil veti fi spitalizat in ziua operatiei. Ingrijirile preoperatorii presupun epilarea zonei inghinale si un dus cu o solutie antiseptica.Postoperator pacientii operati cu anestezie locala pot fi externati in aceeasi zi, cei cu alt tip de anestezie necesita supraveghere 24 de ore. Firele sau firul de sutura intradermica vor fi suprimate in 8-10 zile (pentru realizarea unei cicatrici estetice ar fi bine sa feriti zona respectiva de razele solare). Un regim alimentar nu este necesar. Regimul de viata ulterior implica evitarea eforturilor fizice circa 1-2 luni. Controlul postoperator va fi realizat dupa prima luna.

Eventratia

Eventratia reprezinta pasajul unor organe din cavitatea peritoneala (epiploon, intestin subtire, colon), printr-un orificiu castigat cu ocazia unui traumatism abdominal consecutiv unui accident sau unei interventii chirurgicale (cel mai frecvent). Se poate situa deci oriunde la nivelul peretelui abdominal. Eventratiile postoperatorii (circa 95 % din totalul eventratiilor) rezulta dintr-un defect de cicatrizare la nivelul structurilor musculare si aponevrotice care sunt resuturate la finalul interventiilor.

Reprezinta o afectiune relativ frecventa – apare la 10-20 % din pacientii operati.

Social Widgets powered by AB-WebLog.com.