Acalazia este o afecțiune rară, dar debilitantă, care afectează esofagul, caracterizată prin incapacitatea sfincterului esofagian inferior (SEI) de a se relaxa și de a permite trecerea lină a alimentelor în stomac.
Această afecțiune reprezintă o provocare pentru cei afectați, afectându-le capacitatea de a mânca și ducând la diverse complicații. În acest articol, vom aprofunda cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru acalazie, care adesea nu este diagnosticată sau este interpretată greșit. Diagnosticul în timp util și managementul adecvat sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu acalazie.
Acalazia: cauze, simptome și diagnostic
Cauzele acalaziei
Cauza exactă a acalaziei rămâne evazivă, dar se crede că aceasta implică degenerarea celulelor nervoase din esofag. În mod normal, esofagul trece prin contracții coordonate pentru a propulsa alimentele în stomac. În cazul acalaziei, nervii care controlează aceste contracții se deteriorează, ceea ce duce la afectarea peristaltismului (mișcările coordonate ale mușchilor) și la incapacitatea SEI de a se relaxa. Cauzele principale și potențialii factori declanșatori includ:
1. Degenerarea celulelor nervoase
Acalazia este adesea asociată cu degenerarea sau deteriorarea celulelor nervoase din esofag, în special a celor care aparțin plexului mienteric. Plexul mienteric, cunoscut și sub numele de plexul lui Auerbach, este o rețea de nervi care controlează contracția coordonată (peristaltismul) a mușchilor din esofag. Atunci când aceste celule nervoase degenerează, mișcarea peristaltică normală este întreruptă, ceea ce duce la afectarea funcției esofagiene.
2. Reacții autoimune
Unii cercetători sugerează că reacțiile autoimune pot juca un rol în dezvoltarea acalaziei. În cazul afecțiunilor autoimune, sistemul imunitar al organismului atacă în mod eronat propriile celule și țesuturi. În cazul acalaziei, reacțiile autoimune ar putea viza celulele nervoase din esofag, ducând la distrugerea acestora și la disfuncția ulterioară a motilității.
3. Factori genetici
Există dovezi care sugerează o predispoziție genetică pentru acalazie. Au fost raportate cazuri familiale, ceea ce indică faptul că ar putea exista o componentă ereditară. Deși factorii genetici specifici care contribuie la acalazie nu sunt pe deplin înțeleși, cercetările în acest domeniu continuă să exploreze bazele genetice ale acestei afecțiuni.
4. Infecții virale
Unele studii au propus o legătură potențială între infecțiile virale și dezvoltarea acalaziei. Se presupune că anumite infecții virale pot declanșa un răspuns inflamator în esofag, ceea ce duce la deteriorarea celulelor nervoase. Virusul Epstein-Barr a fost studiat în acest context, deși mecanismele exacte rămân în curs de investigare.
Este important de reținut că, în timp ce acești factori sunt asociați cu acalazia, afecțiunea poate apărea și fără o cauză identificabilă. Complexitatea etiologiei acalaziei subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine interacțiunea dintre factorii genetici, imunologici și de mediu care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni.
Simptomele acalaziei
Acalazia se manifestă printr-o serie de simptome care pot varia ca severitate. Semnele comune includ:
- Disfagie (dificultate la înghițire) – Persoanele cu acalazie au adesea dificultăți de înghițire, în special cu alimente solide. Această senzație poate progresa în timp, iar actul de a mânca devine din ce în ce mai dificil.
- Regurgitare – Golirea incompletă a esofagului poate duce la regurgitare, în care alimentele nedigerate și lichidele se întorc în gât. Acest lucru poate apărea la câteva ore după ce ai mâncat.
- Durere toracică – Durerea toracică, care seamănă adesea cu arsurile la stomac, este un simptom frecvent. Durerea poate fi ascuțită și poate fi confundată cu alte probleme gastrointestinale.
- Pierderea în greutate corporală – Din cauza dificultăților de a mânca și a simptomelor persistente, persoanele cu acalazie pot pierde în greutate în mod neintenționat.
- Probleme respiratorii – Aspirarea materialului regurgitat în plămâni poate cauza probleme respiratorii, inclusiv tuse, respirație șuierătoare și, în cazuri grave, pneumonie.
Diagnosticarea acalaziei
Diagnosticarea acalaziei necesită o combinație de evaluare clinică și teste de diagnosticare. Procedurile comune de diagnosticare includ:
Manometria esofagiană – Acest test măsoară presiunea din interiorul esofagului și ajută la identificarea relaxării deficitare a SEI caracteristice acalaziei.
Examinare radiologică cu bariu – Se ingerează bariu, o substanță de contrast, și se fac radiografii pentru a vizualiza mișcarea materialului prin esofag. Acalazia se prezintă adesea cu un aspect caracteristic de „cioc de pasăre” din cauza îngustării esofagului inferior.
Endoscopia – Un tub flexibil cu o cameră (endoscop) este trecut prin gură și introdus în esofag pentru a vizualiza direct orice anomalie, excluzând alte afecțiuni care pot imita acalazia.
Opțiuni de tratament pentru acalazie
Gestionarea acalaziei implică ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea trecerii alimentelor în stomac. Opțiunile de tratament includ:
Medicamente – Medicamente precum nitrații sau blocantele canalelor de calciu pot fi prescrise pentru a relaxa SEI (sfincterul esofagian inferior) și pentru a îmbunătăți golirea esofagului. Eficacitatea acestor medicamente variază și pot avea efecte secundare.
Injecția de toxină botulinică – În unele cazuri, injectarea de toxină botulinică direct în SEI poate relaxa temporar mușchiul, ameliorând simptomele. Efectele sunt adesea de scurtă durată și pot necesita injecții repetate.
Dilatarea (pneumatică sau cu balon) – Dilatarea esofagiană este un tratament obișnuit în care se umflă un balon în SEI în timpul unei proceduri endoscopice. Astfel întinde zona îngustată, permițând o mai bună trecere a alimentelor. Dilatarea este, în general, sigură și eficientă, dar este posibil ca procedura să trebuiască să fie repetată în timp.
Miotomia extramucoasa Heller – Această procedură chirurgicală implică tăierea mușchilor SEI pentru a ușura obstrucția. Miotomia Heller poate fi efectuată prin chirurgie deschisă tradițională sau laparoscopică, aceasta din urmă fiind mai puțin invazivă. Pe langa avantajele laparoscopiei in general, pacienții operati laparoscopic de acalazie au rezultate foarte bune pe termen lung.
Miotomia endoscopică perorală (POEM) – POEM este o procedură relativ nouă, minim invazivă, prin care se utilizează un endoscop pentru a crea un tunel în mucoasa interioară a esofagului. Acest lucru permite miotomia fără incizii externe, ceea ce duce la un timp de recuperare mai scurt.
Prognosticul pentru persoanele cu acalazie este în general favorabil, în special cu un tratament adecvat. Cu toate acestea, managementul pe termen lung al acestei afecțiuni este esențial pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura o calitate mai bună a vieții.
Programările regulate de urmărire, modificările dietetice (cum ar fi consumul de mese mai mici și mai frecvente) și abordarea oricăror complicații potențiale, cum ar fi BRGE sau stenozele esofagiene, sunt componente cruciale ale îngrijirii pe termen lung.
Dacă ai simptome care ar putea indica acalazia, adresează-te unui chirurg cu experiență. Fă-ți o programare la Dr. Stefan Tucă, medic primar în chirurgie generală cu competență în chirurgia laparoscopică avansată.
