Chistul hidatic: care sunt cauzele, simptomele și tratamentul
Chistul hidatic este o formațiune chistică, cel mai frecvent întâlnită în ficat (în proporție de 50-70%), dar care poate afecta și restul organelor, precum plămânii, splina, rinichii, oasele și creierul. Acesta se formează prin infestarea cu larvele parazitului Echinococcus Granulosus, transmis la oameni prin fecalele câinelui.
- Chistul hidatic – cauze
- Chist hidatic – simptome
- Depistarea chistului hidatic
- Tratamentul în caz de chist hidatic
Chistul hidatic – cauze
Infestarea la om se face prin ingerarea de ouă ale parazitului de pe fructele și legumele nespălate ori atunci când persoana duce mâna nespălată la gură după ce a mângâiat un câine sau a luat contact cu pământul contaminat.
Odată ingerate, ouăle eliberează larve în duoden, penetrează pereții intestinelor și intră în fluxul sanguin. Apoi parazitul migrează și se dezvoltă în organe, formând chistul hidatic. Infestările se petrec mai des în zonele rurale, unde oamenii au un contact mai apropiat cu animalele. De asemenea, multe dintre ele apar în copilărie, dar se manifestă la nivelul ficatului după ani de zile, când persoana este adultă.
Pentru evitarea infestării cu parazitul care produce chistul hidatic este importantă o bună igienă a mâinilor și evitarea consumului de alimente nespălate. De asemenea, este recomandată evitarea contactului direct cu câinii fără stăpân, iar în caz de atingere, spălarea mâinilor cu apă și săpun.
Chistul hidatic – simptome
Chistul hidatic nu dă întotdeauna simptome și este de cele mai multe ori depistat accidental la investigații pentru alte afecțiuni sau la un control de rutină.
În cazul chistului hidatic hepatic simptomele pot fi stare de greață și vomă, icter, dureri abdominale, stare generală de slăbiciune și pierdere în greutate fără schimbări în dietă și stil de viață. În complicații, chisturile hidatice pot bloca căile biliare și pot duce la hepatomegalie (ficatul mărit în volum) și insuficiență hepatică.
Atunci când chistul este localizat la nivelul plămânilor (de obicei, acest lucru se întâmplă într-un procent de 25%), pot apărea dureri toracice, tuse cronică, expectorație și greutate în respirație. Chisturile hidatice pulmonare mai mari de cinci centimetri pot duce la compresie bronșică.
Ruptura unui chist hidatic poate duce la complicații precum hemoptizie, febră, urticarie, respirație suierătoare și șoc anafilactic, punând în pericol viața pacienților. Dacă nu este tratat corespunzător sau pacientul refuză intervenția și tratamentul prescris de către medic, intervine decesul.
Depistarea chistului hidatic
Cea mai mare acuratețe în depistarea chisturilor hidatice incipiente o are computerul tomograf. Cu ajutorul radiografiei toracice pot fi văzute chisturile în curs de evoluție sau care s-au calcificat. Pentru clasificarea și evoluția chisturilor este utilă ecografia.
Testele de laborator folosite în depistarea hidatozei (boala în care apare chistul hidatic) sunt hemoleucograma completă, testul Elisa și Anticorpii IgG pentru Echinococcus granulosus.
Tratamentul în caz de chist hidatic
Dacă chistul hidatic hepatic dă simptome sau are o dimensiune care poate pune în pericol viața pacientului, intervenția chirurgicală este cea mai bună soluție. Scopul intervenției chirurgicale este de inactiva parazitul, de a scoate chistul și de a preveni scurgerea conținutul acestuia în cavitatea abdominală.
Dintre operațiile chirurgicale radicale folosite pentru scoaterea chistului hidatic hepatic amintim cistectomia, pericistectomia, lobectomia și hepatectomia. Au o rată mai scăzută a complicațiilor, dar sunt folosite mai rar, fiindcă riscurile intraoperative sunt prea ridicate în comparație cu boala benignă.
Operațiile laparoscopice pentru chistul hidatic hepatic sunt mai rapide și au riscuri de mortalitate mai scăzute, spitalizarea este de scurtă durată și oferă chirurgului un control vizual mai bun. Intervenția laparoscopică este posibilă doar în anumite cazuri: dacă chistul nu s-a rupt în tractul biliar, nu are o dimensiune mai mare de 15 centimetri, dacă numărul chisturilor este sub trei, dacă chistul nu are pereți îngroșați sau calcificați și dacă nu se scurge bilă prin deschiderea căilor biliare.
Pentru pacienții inoperabili și cazurile cu risc chirurgical ridicat, tratamentele alternative includ chimioterapia și aspirația. Chisturile cu pereții calcificați omogen nu necesită de obicei intervenții chirurgicale, ci ținerea regulată sub observație.
Dacă te confrunți cu neplăcerile provocate chistul hidatic, nu ezita să faci o programare la Dr. Stefan Tucă, medic primar în chirurgie generală cu competență în chirurgia laparoscopică avansată pentru a stabili care este cea mai indicată metodă de tratament pentru tine.
