“Rolul chirurgului este să îndepărteze tumora primară dacă este într-un stadiu rezecabil. Colonul este o structură intestinală care are un metru și jumătate lungime, rectul este o structură care are 15-20 de cm. În funcție de localizarea tumorii, se face un anumit tip de operație. Pentru cancerele situate la nivelul colonului drept și treimii drepte a colonului transvers se face hemicolectomie dreaptă. Pentru cancerele localizate la nivelul sigmoidului sau colonului descendent, se face hemicolectomie stângă. Pentru cancerele de rect, se face rezecție anterioară de rect. Pentru cancerele joase situate rectal, se poate face chiar amputație de rect.
Există câte o operație cel puțin, pentru fiecare localizare a tumorii. La pacienții care sunt depistați cu tumori rectale sau colonice cu dimensiuni mai mici se poate face o chirurgie de rezecție, prin care se îndepărtează tumora, minimum 12 ganglioni pentru anatomopatologie și se restabilește continuitate prin anastomoza digestivă între cele două structuri rămase”, descrie tipurile de intervenții medicul Ștefan Tucă, cel care operează frecvent tumori maligne colorectale.
Cancerul colorectal este unul dintre cele mai frecvent diagnosticate și tratate în clinicile de chirurgie și oncologie. În România, 26 de persoane din 100 de mii sunt afectate de diverse tipuri de tumori maligne la nivelul colonului și rectului. În funcție de dimensiunea tumorii și de localizare, echipele formate din gastroenterolog, chirurg, oncolog și radioterapeut pot decide dacă se începe cu chimioterapia, chirurgia sau radioterapia. Rolul chirurgului este foarte important, fiind una dintre verigile importante ale lanțului terapeutic.
Tratamentul cancerului colorectal a evoluat mult și în România. Astfel, există aparate de diagnostic și monitorizare a tratamentului precum computer tomografia, PET-CT, rezonanța magnetică. Există medicamente de ultimă generație și aparate de radioterapie. Și există tehnici chirurgicale minim invazive care au redus durata intervenției, perioada de recuperare și riscul de complicație.
“Dacă ne referim la laparoscopie, care s-a dezvoltat în ultima vreme și în România, în cazul cancerului de colon, poate dura 4 – 5 ore, în funcție de caz. Dacă e vorba de chirurgie deschisă la un caz mai simplu, poate dura o oră și jumătate, două. Dacă se folosesc sau nu dispozitive de coagulare și secțiune intraoperatorie, intervenția durează mai puțin. Dacă folosești dispozitive de sutură mecanică, cum e cazul meu, intervenția durează mai puțin, cu risc mai mic de fistulă și recuperare mult mai rapidă”, afirmă medicul Ștefan Tucă.
Cât privește pregătirea preoperatorie, și aici există abordări noi pe care le folosesc medicii români precum chirurgul Ștefan Tucă.
“Clismele nu se mai practică nici în chirurgie. Acum, chirurgia colorectală se face din ce în ce mai puțin fără pregătire colonică, adică nu se mai evacuează colonul de materii fecale. S-a demonstrat că e mai bine pe termen lung. Pregătirea colonică se face doar înainte de colonoscopie. Colonul este obișnuit cu bacteriile, iar noi intervenim conform protocoalelor. Sigur că există un timp septic, dar îți iei măsuri de precauție ca totul să fie bine.
Pregătirea colonică e traumatizantă pentru colon și generează un grad de edem la nivelul peretelui colic. Or, tu vrei să îndepărtezi o porțiune de colon și să faci o cusătură între două părți de colon care sunt edemațiate. Și atunci, s-a constatat că acest edem are de-a face cu fistula digestivă postoperatorie. Și atunci, la cazurile selecționate și la care se poate, mai bine nu faci această pregătire colonică ca să fie mai sigur din punct de vedere al anastomozei și sângerării digestive. În plus, postoperator, tranzitul intestinal se reia mai ușor”, afirmă medicul primar chirurg Ștefan Tucă.
În stadiile avansate de cancer colorectal, specialiștii recomandă chimioterapia, însă există și cazuri când medicii intervin pentru a rezolva situațiile care amenință sănătatea pacienților.
“Chirurgia în stadiul 4 se face doar în momente necesare, de ocluzie, de peritonită în care trebuie să operezi ca să salvezi viața sau să faci o derivație digestivă astfel încât să-i prelungești bolnavului viața. Marea majoritate a pacienților mei au peste 50 de ani. Cei care au sub această vârstă sunt mai rari, dar din păcate, sunt cazuri mai grave pentru că sunt forme mai agresive de boală cele care apar la vârste mai tinere, dar atitudinea terapeutică este aceeași. În general, dacă se poate, este bine ca intervenția chirugicală să fie și mai radicală la vârste tinere, ca să le prelungim speranța de viață și supraviețuirea” concluzionează medicul chirurg.
