Acalazia esofagiana este o afecțiune în care contracțiile ritmice ale esofagului (peristaltica) sunt absente sau anormale, sfincterul esofagian inferior nu se relaxează normal și presiunea de repaus a sfincterului esofagian inferior este crescută.
Esofagul
Esofagul este tubul care face legătura între gât (faringe) și stomac. Sfincterul esofagian inferior este inelul muscular care înconjoară capătul inferior al esofagului, astfel încât alimentele și acidul gastric să nu urce în esofag. Când oamenii înghit, acest sfincter se relaxează, pentru a permite alimentelor să treacă în stomac.
Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, dar apare de regula între 20 și 60 de ani și progresează treptat pe parcursul mai multor luni sau ani.
Cauzele acalaziei
Acalazia esofagiana este rezultatul unei funcționări anormale a nervilor care controlează mișcările esofagului. Cauza proastei funcționari este în general necunoscută, deși se suspectează o origine virală sau autoimună. Unele tumori pot provoca o tulburare asemănătoare acalaziei prin comprimarea (micșorarea) sfincterului esofagian inferior sau prin infiltrarea nervilor esofagului.
Simptome
Îngustarea sfincterului esofagian inferior duce treptat la o distensie semnificativă a esofagului de deasupra. Această dilatare este responsabilă de multe simptome, dificultatea la înghițire (disfagie) atât pentru solide cât și pentru lichide, fiind principalul simptom. Deși mai puțin frecventa, durerea toracică poate apărea la înghițire sau fără un motiv evident. Aproximativ o treime din persoanele cu acalazie, regurgiteaza mâncare nedigerată în timpul somnului. Dacă pacienții inhaleaza alimente în plămâni, pot rezulta: tuse, infecții ale tractului respirator, bronșiectazii sau pneumonie.
Putem observa, de asemenea, o pierdere în greutate ușoară până la moderată. Scăderea ponderala marcata, în special la persoanele în vârstă la care disfagia s-a dezvoltat rapid, ridica probleme de diagnostic diferential. Medicii iau în considerare și caută o tumora la nivelul joncțiunii gastroesofagiene (între esofag și stomac).
Diagnosticul acalaziei esofagiene
Este realizat cu ajutorul manometriei esofagiene și a tranzitului baritat.
Manometria
In general, medicii introduc un tub mic în esofag pentru a măsura presiunea esofagului și a sfincterului esofagian inferior (manometrie esofagiană). Medicii examinează adesea esofagul cu un tub de vizualizare flexibil (esofagoscopie). În timpul unei esofagoscopii, medicul poate realiza și o biopsie (luând probe de țesut pentru examen microscopic). Aceasta pentru a se asigura că simptomele nu se datorează cancerului părții distale a esofagului.
Tranzitul baritat
Tranzitul baritat al esofagului în timp ce persoana înghite bariu arată o absență a contracțiilor ritmice normale ale esofagului. În general, esofagul este moderat destins, deși uneori poate atinge proporții uriașe, cu îngustarea marcata a sfincterului esofagian inferior.
Anumite afecțiuni, cum ar fi cancerul joncțiunii gastroesofagiane, pot provoca simptome similare cu cele ale acalaziei. Prin urmare, medicii pot efectua teste suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni. Cancerul joncțiunii gastroesofagiene poate fi diagnosticat cu ajutorul computer tomografului toracic și abdominal, sau prin ecoendoscopie.
Tratamentul acalaziei
Niciun tratament nu restabilește peristaltica esofagiana. Scopul tratamentului este de a îmbunătăți simptomatologia prin reducerea presiunii în sfincterul esofagian inferior.
Există două opțiuni principale de tratament pentru ameliorarea simptomelor acalaziei. Sunt eficiente și dau rezultate similare.
Dilatarea pneumatica este o opțiune. Această opțiune implică destinderea mecanică a sfincterului prin umflarea unui balon. Această procedură este eficientă în peste 85% din cazuri, dar poate fi necesară dilatarea repetată. Foarte rar, esofagul se poate perfora în timpul procedurii de dilatare. Perforația esofagiană provoacă mediastinită și, în cazuri rare, poate fi fatală dacă nu este tratată corect. Tratamentul pentru perforație constă în intervenție chirurgicală imediată pentru a închide ruptura peretelui esofagian.
Miotomia este a doua opțiune de tratament pentru acalazia esofagiana. Această opțiune implică o intervenție chirurgicală pentru a separa fibrele musculare ale sfincterului esofagian inferior. Esofagomiotomia se efectuează de obicei minim invaziv, laparoscopic sau, mai rar, cu toracoscopic. Miotomia poate fi efectuata mai rar și pe cale endoscopica. Miotomia este de asemenea eficientă în peste 85% din cazuri.
Injectarea toxinei botulinice în sfincterul esofagian inferior poate fi o alternativă la dilatarea pneumatica sau la miotomie. Acest tratament are din păcate doar eficiența temporara, de la 6 luni pana la 1 an. Ulterior simptomatologia reapare.
După toate aceste proceduri, aproximativ 20% dintre pacienți se confruntă cu reflux acid (reflux gastroesofagian) în esofag. Se impune o intervenție pentru prevenirea refluxului acid din stomac (numită fundoplicatura). Fundoplicatura, este indicat, să se facă în același timp cu miotomia, acest lucru fiind posibil doar dacă tratamentul acalaziei a fost realizat pe cale laparoscopica de către un chirurg.